Oare!?

Astăzi de dimineaţă, chiar dacă a plouat, mă îndreptam spre centrul de examen şi mă întrebam oare cum va fi la acest examen?  Oare vor apărea ceva nou ?(ce mai întrebări), Oare ce va mai face acest emerit ministru al educaţiei, care în loc să ducă politici de reface şcolile profesionale sau meserii, unde ar merge foarte mulţi elevi, este preocupat să consume bani prin a trimite delegaţi de la Ministerul Educaţiei Naţionale (PT CE?) 
Oare aici nu este risipă de bani?  Oare acest ministru este mai eficient decât Funeriu? Oare ştie cu ce se mănâncă sistemul educaţional preşcolar?

Am intrat în centrul de examen şi am întâmpinat o primă probelmă: repartiţia în sălile de examen! ŞOC nici de cum nu am fost repartizaţi în ordine alfabetică sau a numerelor de fişe SIVECO ci într-o ordine inexplicabilă! Am continuat mersul meu şi am ajuns la prima barieră a unei comisii de 7 oameni care te întrebau astfel: În ce sală eşti?(frumos era să întrebe, în ce sală sunteţi repartizat?-primă jignire a deminităţii de cadru didactic), încerc să trec peste aceast şi întreb respectos: Spuneţi-mi vă rog unde este sală unde sunt repartizat? răspunsul nu a întârziat să apară în felul următor: Acolo, undeva jos!( "comunicare eficientă")
Am continuat mersul meu spre sala de examen şi întâlnesc un profesor supraveghetor pe coridor şi întreb de sala de examen, răspunsul asemănător cu a colegului, pe viitor colegul meu(dacă va dori să mă considere coleg); merg mai departe şi dau de o sală unde trebuia să predau toate materialele pe care le aveam: umbrela, telefonul şi o mapă, predându-le fără nici o discuţie ştiind că aceasta este procedura conform metodologiei de organizare a examenului. 
Oare dacă înainte de a fi profesor sunt tratat aşa, atunci cum voi fi tratat după ce voi fi în sistem? Oare să fie acesta modul de încurajare a viitoarelor cadre didactice? 
Cu greu găsesc sala, după ce fostul meu director de pe vremea cînd eram elev la acel liceu, mă salută şi îmi urează mult noroc şi mă întreabă cum mai sunt şi cum merg demersurile pe plan profesional, adica în înfinţarea ONG-ului. M-am simţit extraordinar şi am reuşit să ma deconectez de cum va fi. 
Am pătruns în sala de examen, unde am fost repartizat şi mi s-a arătat banca unde îmi voi scrie lucrarea!
Era o sala infectă, strâmtă, nezugravită, o sală de clasă ce m-a duscu gândul la toaletele publice! 
Oare aceste săli de clasă nu trebuiesc verificate şi făcute la standarde europene, numai preţurile, impozitele şi cerinţele?

Am semnat o primă decalaraţie cu ceea ce trebuie sa respect în timpul examenului şi ce nu am voie,apoi am semnat o noua foaie cu confirmarea de primire a subiectelor, subiecte ce nu am avut voie să le scot din sală de examen! 

Oare de ce? Oare pentru ce au introdus acest lucru, cu ce deranja buna desfăşurare a examenului? Oare nu este cumva o nouă idioţenie a unui nou "parelel al sistemului educaţional"? Oare acest domn, numit Pricopie este cu ceva peste IQ-ul lui  Funeriu? Oare!? Oare!?

La predarea lucrării pe fiecare foaie mi s-a pus cod de bare, de parcă am fi obiecte de magazin sau suntem în gestiune!

Oare suntem noi nişte idioţi, sau nu mai înţelegem ce se doreşte cu acest sistem educaţional?

Oare ce ne aşteaptă până în data de 5 august, dată când se vor afişa rezultatele? 

Mesajul Oanei Stancu-ANTENA 3

Mihai. 

Am asteptat sa se termine aceasta zi pentru a va scrie. Iar prima mea postare despre aceasta zi trebuie sa fie despre Mihai. Trebuie sa fie pentru ca omul acesta mi-a oferit inca o zi in viata sentimentul mandriei de a lucra cu el, de a-l cunoaste, de a ma bucura de prietenia lui. Sunt mandra de ceea ce suntem si de ceea ce facem si daca pentru asta trebuie sa infruntam rau, sunt gata.Se spune ca la greu se vede stofa unui om. Iar Mihai s-a vazut azi: calm, elegant, intelegator fata de reporterii frenetici, intelept fata de situatia in care se afla nu doar el, ci noi toti de la Antena 3. Stiti, eu lui Mihai ii spun cand il tachinez (sau il alint dupa caz) "frate de surori" pentru ca se vede pe el altruismul unui baiat care a crescut nu singur si rasfatat, ci cu doua surori carora le poarta grija. Acum toti de la Antena 3 suntem fratii lui, surorile lui. Mihai nu este un sef, un director. Mihai e o closca care isi vegheaza puii.
L-am privit azi stiind ca in sufletul lui e si lupta, e si calm, e si grija. Omul acesta are o fetita acasa, sunt convinsa ca azi tatal Mihai Gadea a avut o furtuna in el de potolit. Dar ce bine a potolit-o ca nu s-a vazut la tv niciun pic!
Apoi l-am vazut pe Adrian. Adi cel calm si plin de umor in situatii de criza, Adi care ne invata pe toti sa ne tinem cumpatul cand suntem suparati, azi ar fi rupt cateva bucati din mediul inconjurator pentru prietenul lui Mihai. Si l-am iubit si pe el, stiind ca ii sar stenturile din piept pentru prietenul lui, dar ar fi ramas la locul lor daca era el,Adi, in rolul lui Mihai.
In ultimii doi ani, am trecut prin momente grele, personale si familiale. Acesti doi oameni, Mihai si Adrian, au fost stalpii mei. Ce sa ii mai ceri lui Dumnezeu la greu cand ii ai pe ei? Doar sanatate!

Student român la Londra: “Dumnezeu a fost ucis de Occident, VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ACASĂ!”

O scrisoare emoţionantă a unei tinere studente plecată la studii în Marea Britanie circulă de câteva zile pe Internet. Viziunea româncei noastre despre Occident: un loc fără identitate, cu tradiţii care se pierd încet-încet din cauza globalizării, în care cetăţenii se tem permanent de extremismul islamic, în care nimănui nu-i pasă ce gândești sau ce doreşti. Este inutil să vă spunem că scrisoarei tinerei se bucură de o audienţă incredibilă pe reţelele de socializare.

“Sunt studentă în Londra la una dintre cele mai bune universităţi europene. Sunt mândră că am reuşit să ajung aici şi le voi fi recunoscătoare părinţilor mei pt educaţie şi efortul material extraordinar pe care l-au depus pentru a mă trimite la studii de calitate mereu.

Dar mă deranjează teribil întrebarea tuturor „Te mai întorci?” Şi uimirea clară la auzul unui ferm „da”. Acest DA nu era atât de ferm înainte de a mă muta în Londra.  Înainte era un „mi-aş dori, dacă voi avea unde să mă întorc mă voi întoarce”.

 

Suntem o generaţie crescută într-o scârbă pentru patrie, am crescut cu Badea care înjura tara mereu, am crescut fiind educaţi să admirăm valorile occidentale „superioare” şi „ideale”.

Credem că politica, cultura şi educaţia cât mai internaţională este foarte benefică, credem În globalizare, suntem de acord câteodată că România e frumoasă dar păcat că e locuită şi parcă tot mai bine e în Londra… Români scumpi, cât putem să ne înşelăm…

Ce este Occidentul….?

Un loc care nu mai are identitate, globalizarea îi distruge încet încet toate tradiţiile, cenzura comunismului bolşevic s-a transformat în a fi <politic corect>, trăieşti cu riscul ca un islamist extremist poate să bombardeze pentrut Allahul lui locuitorii unei ţări în care el s-a mutat, istoria nu mai poate fi spusă pt că poate jigni anumite popoare, copiii pot fi ucişi în pântece de către propria lor mamă - avortul fiind văzut că o metodă contraceptivă în loc să i se spună crimă, Crăciunul şi Pastele precum şi alte tradiţii străvechi subt doar un prilej de marketing , aici nu există nici un pic de profunzime,; relaţiile dintre oameni sunt pur profesionale, prietenia, iubirea sunt toate o afacere, tot ce facem e pentrut CV şi când vrem să ne căsătorim găsim noi pe perfectmatch.com ceva nu?

 

Lumea discuta oameni, nimănui nu îi pasă ce gândeşti, ce simţi ce îţi doreşti. 

Puţini mai ştiu să iubească, feminismul distruge relaţiile bărbat femeie tot mai mult, gender role este considerat învăţat aşa că nu mai învăţăm copiii de mici să se comporte ca băietei sau fetiţe ci îi lăsăm pe ei să îşi aleagă ce sex vor să aibă, ajungându-se la un nr imens de homosexuali creaţi de societate,Dumnezeu a fost ucis de Occident.

 

De ce oare admiram atât de mult haosul Europei vestice?

Noi avem oameni, noi ştim să trăim, noi radem că fugim cu nasu de acasă o săptămână în munţi cu corturile.

Noi ne salutăm cu „Doamne ajută!”

Noi avem un pământ binecuvântat de oasele şi sângele atâtor martiri… De ce s-au sacrificat atâţia romani pt viitorul nostru şi noi fugim ca vitele în Occident?

De ce acceptăm ca Securiştii comunişti să ne conducă în continuare prin politica şi educaţie?

De ce acceptăm ideile occidentale cu braţele deschise?

De ce acceptăm ca bărbaţii noştri să fie carne de tun pt NATO dar nu suntem în stare să ne recuperăm Moldova de peste Prut după atâţia ani de la căderea comunismului?

De ce acceptăm ca în continuare memoria luptătorilor anticomunişti să fie călcată în picioare şi la 22 de ani de la aparenta schimbare a regimului încă nu le sunt recunoscute meritele? 

De ce eşti drogată scumpa Românie cu iluzii occidentale?

În Occident unde pleacă bieţii romani să facă o pâine, germanii, francezii, englezii îi tratează ca pe nişte sclavi, fiind roman eşti privit ca o subrasa, în Anglia un non-european are mai multe drepturi şi privilegii doar datorită faptului că a trăit sub dominaţia imperiului pt decenii…

Şi noi românii care avem o ţară superbă, un pământ fertil, plin de zăcăminte, Roşia montană, delta, Carpaţii, Dunărea, Marea Neagră stăm să cerşim şi să ne umilim pt o pâine prin Anglia, Italia şi Spania….

 

Îmi plânge inima când văd cum sunt trataţi pe pământ străin când acasă la ei puteau mânca din belşug, dacă nu ar fi fost lăcomia hoţilor de la putere… care au vândut țara pe nimic.

 

VREAU SĂ MĂ ÎNTORC ÎN ROMÂNIA cu toate că nu voi avea niciodată banii pe care i-aş avea lucrând aici. Dar cum spunea tatăl lui Nicolae Steinhardt : vei avea zile frumoase dar nopţile îţi vor fi îngrozitoare.

 

Omul nu are numai trup de hrănit, mai e şi sufletul. Şi mai distrugătoare este setea şi foamea sufletului îndepărtat de pământ şi de neam decât foamea trupească…

Aşa că români, plecaţi, plecaţi la studii, plecaţi ca să vedeţi în ce hal a ajuns occidentul liberal, plecaţi şi învăţaţi să vă iubiţi ţară şi realizaţi ce frumuseţe aţi lăsat în urmă.

 

Şi apoi ne vom întoarce cu toţii, valuri valuri, cu şi mai multă forţă şi dorinţa de schimbare, şi după 68 de ani de asuprire, România va fi a românilor din nou, aşa să ne ajute Dumnezeu!”

Cristiana Maria Mărcuș